No more ggl-uit

Problematica motoarelor de căutare...

Silviu : you're sick
irry: ba nu
Silviu : nu vezi ce cauti la ora asta
Silviu : porn
irry: am dat din gresheala peste ea
irry: :)
Silviu : sure blame it on google

Acas'

Mă întreb ce muieri dezbrăcate mai au şi aştia prin camere...

Vice : pai eu ies in fiecare zi
Silviu : din camera?

Caut..

...credinţa. Sunt în momente în care câteodată mă simt lăsat la o parte de divinitate, chiar dacă ştiu că alţii au fost uitaţi cu totul, şi atunci mă gândesc ce înseamnă cu adevărat. Fiind în curs de iniţiere în ştiinţele exacte şi oricum realist la suflet nu doresc să cred că stând cu mâinile la cer, implorând şi cerând toate cele trebuincioase, să găsesc un răspuns. Dar nici nu mă aştept să primesc daruri divine stând cu mâinile în sân.

După anumite întâmplări mai mult sau mai puţin plăcute încerc să mă calmez şi încerc să îmi aduc aminte ce înseamnă pentru mine credinţa adevărată. Da, parcă îmi aduc aminte, e o perspectivă ce a fost luminată din diverse unghiuri de-a lungul vieţii de persoane pe care nu pot decât să le consider ca fiindu-mi drage. Credinţa adevărată nu e a crede în Dumenzeu şi în existenţa lui în această lume, nici ai plasa cuvântul dincolo de adevărul suprem şi al proclama ca fiind unicul. Credinţa adevărată se naşte din iubire, iubire de semeni, de fraţi şi fiinţe, iubire ca o stare generală.

Am fost rupt de iubire numai o secunda, cât mintea mi-a fugit întrun loc nedorit, şi pentru tot atât timp am avut impresia că lumea m-a trimis în cu totul altă dimensiune, în uitare. Părăsit de lume îţi aduci aminte diverse lucruri pe care le-ai uitat. "Dumnezeu ne-a creat folosind iubire şi tot din iubirea ne-a pedepsit adunci ne-a alungat pe pământ. Iisus s-a sacrificat pentru noi din iubirea de semeni, ne iubea pe toţi necondiţionat şi egal." nu demult auzeam aceste lucruri.

Dacă este să ne ducem pe credinţă de dragul ei putem să ne întrebăm în ce credea Iisus şi apostolii, şi cu câtă convingere orbească o făceau, de într-un final au primit daruri divine.

Dacă prin descoperirea credinţei reieşită din iubire am ajuns să mă transform singur întrun ateu, nu pot decât să continui până ce calea adevărată îmi va fi luminată. Atunci probabil am să păşesc sub lumina divină şi voi putea să le văd pe toate aşa cum sunt. Încă nu s-a întamplat aşa ceva deci continui pe calea-mi greşită, sper că astfel lumea mea va fi cu un pic mai bună şi incerc să ii iubesc pe toţi în aceaşi măsură chiar dacă inevitabil pe alţii am să îi iubesc mai mult.

Ne-am calificat

Felicitări te-ai calificat pentru blog!

Silviu : dormi ba
Silviu : fa
Livia : nu-mi zi mie fa
Livia : ca ala e chiar urat
Silviu : cine e urat?
Livia : "fa"
Silviu : fa ce?

Ap'îi scena vieţii

Aşa în pauza de studiu mă iau eu şi mă pun să vă scriu ce vrea să fie de capul lucrului aiesta numit scena vieţii. Cum te urci pe ea, cum îţi faci actul coregrafic, cum eşti uneori furat, înşelat, trăznit în cap şi cum cobori de pe ea glorios.

Începutul e cel mai glorios, după combinarea părinţilor în cercul vicios al căsătoriei, unde totul este considerat ca fiind jumi'juma, al certurilor conjugale şi după îngrăşarea nevestei, apari tu. Tu copilul aducător de probleme, cauzatorul de discuţii, tu ieşit din originile primordiale, creatoare şi divinizatoare:


(şi dacă au noroc mai veniţi şi la pachet)

După ce ai fost trecut de sistemul educaţional opţional şi după ce tatal ţi-a rostit cuvintele aducătoare de înţelepciune:
Fiule mari lucruri ai să faci în viaţă!
acum eşti pregătit pentru scena adevărata a vieţii şi implicit pentru actul dramatic realizat pe muzică comercială de la americani.




Dar după cum vine zicala 'Life is a bitch' de multe ori te trezeşti lovit în cap de cele mai neşteptate probleme.




Problematica vieţii e alta, datorită complexităţii ei şi uneori căilor întortocheate pe care le poate lua. Se întamplă ca în timpul actului scenic, cineva să îţi fure locul de lead actor.



Finalul nu i tragic ci o eliberare de viciile planetei, api deşi e un pic mai blurry.

Precizie ardelenească

Silviu : Zi măi când? La ce oră?
Mircea : Măine.
Silviu : De la cât?
Mircea : 20:01:32:23:46

De ce s-au ... ştii tu!

Seara cu un prieten pe mess, la o cafeluţă, la o discuţie ştiu şi eu la cât mai multe. Discutăm despre una, alta şi pornim subiectul:

Unu : Mă taicăto de ce îi cu măta?
Şi alalalt : Apai nu stiu... ma duc sa o intreb.
Unu : Pe cine, pe măta? Da tat'to îi plecat?
Şi alalalt : Da iar a iesit în oras cu amanta ...