Why did I jump to conclusions ?!

Urmează un nou post după o nouă perioadă de pauză, hai şă îi zicem vacanţă. În "vacanţa" mea am realizat unele lucruri, am făcut cea mai mare greşeală, am sărit la mijloc fără să mă apropiu de bază. Nu poţi discuta ceva despre dragoste dacă nu discuţi despre prima etapă, dacă nu vorbeşti de prietenie. În DEX cuvântul apare explicat ca fiind: PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. Sinonimele acestui cuvânt sunt amic, fârtat, ortac si etc. Există şi cuvinte compuse a (se) împrieteni, împrietenit etc.
Am căutat în esenţă să vad ce înseamnă un prieten şi ce aşteptări am eu de la el, în scurt timp am realizat că oricine în orice împrejurări are doar o singură aşteptare, cerinţă, ca prietenul să îi fie mereu aproape şi doar în caz de nevoie. Am încercat să vad de ce doar atât de puţin, de ce nu mai mult, totuşi e cineva apropiat cu care îţi petreci timpul, discuţi, umbli după femei/bărbaţi ( doar acolo unde este cazul ). În acest timp în mintea mea se contura ... nimic, nici un răspuns, de ce? răspunsul e foarte simplu: oamenii sunt animale sociale, trăiesc în societate înconjurate de diferite tipuri umane, din când în când acele tipuri se repetă, aici intră partea de prieten. Oamenii aderă la diversele grupuri sociale existente, cele care consideră ei că îi reprezintă, pe scurt cele care conţin persoane care li se aseamăna în trup şi suflet, de aici derivă faptul ca nu dorim nimic mai mult de la prietenii noştri, nu avem ce să ne dorim nimic mai mult fiindcă ei deja ne reflectă personalitatea.