Ce simt cu adevărat? Nu ştiu ... aş vrea să fie totul mai simplu, de ce e tot aşa de complicat? - Ţi-ai pus vreodată aceste întrebări? Poate treci prin cel mai greu lucru pe care viaţa poate să ţi-l pună în faţă, alegerea de a trece de la o prietenie frumoasă la o poveste de dragoste al cărui final nu este sigur. O trecere de la sentimente naive la gânduri serioase despre o relaţie şi la__THISRES__56213.jpg)
sentimente complexe şi greu de înţeles, toate acestea cuprinse de o nesiguranţă acută, finalul putând să fie o ruina al cărui total să însumeze o relaţie de prietenie disjunctivă şi praful sentimentelor apuse. Pare sumbru? poate, înfricoşător? sigur.
În esenţă răspunsul ar trebui să vină uşor la mână: se iau toate sentimentele şi se pun în balanţă cu tot ce se ştie, dacă e un prieten la îndemană se poate pune să întebe pe x sentimentele legate de voi, din nou pare simplu nu? greşit, după cum se zice balanţa întotdeauna se înclina în defavoare. De multe ori totul ajunge să intre în efectul de 'backfire', adică se întoarce împotriva voastră, condiţia geniului e exprimată prin pierderea iubirii sau sacrificarea ei, aşa că informaţiile pe care le ştiţi despre persoana respectivă nu vă ajuta la nimic; de multe ori simţindu-se agresate de faptul că vă folosiţi de cunoştiinţele voastre să vă apropiati.
Desigur se poate încerca şi varianta hollywoodiană, povestea de dragoste eternă şi necondiţionată, care se doreşte împlinită încă din copilărie. Relaţia propusă este acceptată instantaneu şi se purcede spre un final fericit. Să zicem că asta este o viziune optimistă asupra vieţii...
Concluzia care este: succesul nu constă în căutarea unui răspuns în cele două extreme, ci mai degrabă o combinaţie între condiţia geniului, versiunea hollywoodiană şi rezolvarea interioară.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Daca lucrurile nu ar fi complicate, viata noastra si-ar pierde toata culoarea. Si asta pentru ca satisfactia pe care o simtim cand implinim un vis ce parea imposibil de atins e ceea ce ne da impulsul de a merge mai departe. Porpun se ne bucuram de toate gandurile care ne dau insomnii.. de toate intrebarile la care nu gasim raspunsuri sau ne e prea frica sa le aflam.. sa le adunam pe toate si sa ne coloram viata pana ramanem fara nuante.. si atunci sa inventam altele :)
Tu vorbeşti de culoare, eu zic că se poate şi cu un pic de ordine. Dacă rezolvi gândurile care îţi dau insomnii şi mai schimbi pe ici şi colo câte o culoare, şi poate produsul final e mai frumos. Un tablou al căror culori prind viaţă, una probabil mai frumoasă decât a ceva abstract lasat la întamplare.
cititi blog-ul intreg, destul de bine
Trimiteți un comentariu