A trecut ceva timp de când am simţit nevoia să scriu ceva critic, dar şi în sensul general. Titlul cred că deja spune aproape tot, atât doar că nu zice că e o autodedicaţie. De ce să fie aşa? Răspunsul e simplu: aşa poate pun şi eu mâna şi nu gura, cum am făcut pâna acuma.
Natura m-a înzestrat cu harul de a fi un incapabil şi jumătate, problema nu e că am realizat asta recent, ştiam de mult. Problema e că mi-a luat foarte mult timp să recunosc atât în faţa mea cât şi a celor din jur. Eh dacă eram băiat gigel tăceam din gură, de parcă nu se vede pe mine. Orice făceam din cauza incapabilităţii mele se transforma, ba chiar degenera, în cu totul şi cu totul alceva. Ca să nu exagerez, nu puteam menţine controlul dorit asupra situaţiei.
Dar am ajuns în punctul în care trebuie să recunosc, chiar şi cu jumătate de gură, că e aşa dar că vreau să ma schimb. Fac un pic pe ipocritul şi zic că m-am maturizat. Vreau şi eu să fiu în stare să spun 2 cuvinte importante sau să port o discuţie importantă, să pun mâna pe ceva şi să iasă cum trebuie... vreau cam multe.
Cum ajung de la vreau la ceva cu o valoare materială, o să fie după ce viaţa mea capătă o prespectivă mai intrinsecă. Urmăresc de la problemă cauză, lucru un pic şi gata. Nu întebaţi ce şi cum, eu sper la o minune, unele întrebari pe care ni le punem nu au răspuns numai dacă ne ajută şi alţii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu