La un moment dat se pune şi monotonia în vene, se urcă în capul tău şi nu te mai lasă în pace, că doar la ce or folosi şcoala şi serviciul, nici vremea de afară nu prea ne ajută, că doar soarele e prea ocupat să mai iasă şi de după nori.
Dintr-o dată te simţi ca un iobag: iobag la şcoală, iobag în timpul serviciului, iobag la masă, iobag noaptea. De la atâta iobagism ţi se şi mai seacă, că doar nu cântă nimeni la muzicuţă şi tu să joci după el. ( pot să spun că perioada de iobagism după standarde feminine în general prea scurtă )
Dacă eşti de acord cu ce am zis până acuma mai în sus, cred că ai o viaţă foarte plictisitoare.(explozie de sarcasm)
În general monotonia se impune după o perioadă îndelungată de timp, în care userul foloseşte acelaşi program, sau dupa cum spune americanul înţelept ( dar mai rar sau fără excese ) "over and over and over again". Aici problema se rezolvă reletiv uşor una bucăta neuron se revoltă ( se caută să fie funcţional ) , se pune la treabă şi se formulează una bucată activitate care să întrerupă monotonia.
Şi acuma vine partea mai grea de şcoală sau servici cine ne scapă, păi hop şi-aşa, că de astea nimeni nu te poate scăpa.
Şi acuma ceva pentru plictiseala din post:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu